În timpul celor 4 ani de facultate, am trecut prin 150 (zic şi eu, n-am stat să număr, c’eşti copil?!..) de modificări ale codului civil, o schimbare totală a codurilor civil, penal, de procedură civilă şi de procedură penală şi mă mir că nu am prins şi o nouă constituţie. Mă revoltă că:
- Puţine lucruri stârnesc mai multă frustrare în Românica decât legile. Toată lumea, de la părintele revoltat că iar s-a schimbat legea educaţiei până la afaceristul căruia i se schimbă impozitarea de pe o zi pe alta, spun că legislaţia e impredictibilă şi ocultă (din latinescul pe şest)
- Deşi există legi care stârnesc reacţii puternice în societate (cum au fost codurile) sau lobbişti care mai promovează interesele mediului de afaceri, de prea puţine ori proiectele de lege şi efectele lor sunt înţelese până în ultimul moment sau după ce au fost deja adoptate
- În România sunt atât de mulţi absolvenţi de drept (stat şi privat, la un loc) pentru că sunt aşa multe legi, aşa de instabile şi aşa de contradictorii, încât am putea da de muncă tuturor juriştilor din Europa Centrală şi de Est.
- Dacă ar fi trăit în România şi nu în Canada, Hruşcă ar fi cântat despre legi că sunt enigmatice şi cuminţi.
